Daniel McFadden, castigatorul premiului Nobel pentru Economie in anul 2000 a spus:
“Dacă nu ești atent, Premiul Nobel este sfârșitul carierei. Daca ii permit succesului sa ma adoarma, mi-as putea petrece tot timpul meu în jurul tăierilor de panglici.”
Câștigătorul premiului Nobel pentru Literatura, T.S. Eliot a facut o afirmatia si mai puternica:
“Premiul Nobel este un bilet VIP pentru participarea la propria înmormântare. Nimeni nu a mai reusit ceva notabil dupa ce l-a primit.”
Succesul poate ucide orice simt (ori bun simt) al realității. Ne poate face să credem că suntem chiar mai buni decât suntem de fapt.
Transforma totul in noi si aduce vanitate si suficienta. Ofera falsa impresie ca nu prea am mai avea ce (si de la cine) învăța.
Ne distorsioneaza atat de grav realitatea, incat devenim convinsi ca nu o sa ne mai confruntam vreodata cu esecul.
Acestea concepte sunt foarte periculoase pentru oricine vrea să păstreze, cu adevarat, succesul si sa aiba o evolutie ascendenta.
Cum ne putem lupta cu astfel de idei ? Privind starea reala, confruntandu-ne serios cu realitatea si acceptand criticile constructive. Fiind mereu inconjurati de oameni ce au curajul sa ne spuna adevaruri, unele poate chiar deranjante pentru ego-ul nostru.
Victoria repetata ii face pe oameni să se relaxeze și să se bucure de trofeu.
Drumul aceasta are o directie sigura: Eșecul (probabil total, greu de remontat)
Leave A Comment